Am vazut azi Asasinarea lui Jesse James
.Este interesant de urmarit ca studiu de caracter si ca o meditatie despre viata si moarte, despre "bine" si "rau" .
Moartea lui Jesse nu eroica..cat despre viata lui nu ne este prezentata decat ultima parte unde deja el era un om paranoioc, macinat de sentimente confuze si imbatranit inainte de vreme..o imagine total opusa celei prezentate de presa si percepute de lume, cea a tanarului pistolar renegat care sparge banci cu zambetul pe buze si calareste in apus spre o alta aventura...
Personajul lui Pitt are o singura problema, nu are nici o motivatie logica pentru care a ajuns asa,are o familie frumoasa o situatie materiala linistitoare si ar putea sa renunte la stiul sau de viata oricand,dar nu o face..
Moare stupid si inutil, la fel cu o fac atatita oameni fara sa ajunga sa traiasca..sau poate e mai bine sa mori inainte sa cunosti durerea si pierderea, disperarea si batranetea..sa mori tanar fara sa apuci sa simti apasarea grea si sufaocanta a aniilor in spate ,fara sa stii ce inseamna amintirea aniilor tineretii pierdute ..sa parasesti lumea in o zi de primavara ..ca pe James Dean, Marylin Monroe, River Phoneix, Kurt Cobain, etc et etc
